close

Părinții l-au părăsit pentru că era urât, iar acum, povestea lui inspiră milioane de vieți!

E greu să ne imaginăm că există părinți care-și abandonează copiii din anumite motive. În ciuda acestui fapt, exact asta s-a întâmplat cu Jono Lancaster: părinții săi l-au abandonat imediat după ce l-au adus pe această lume. Motivul? Jono suferea de o afecțiune care îl făcea să arate foarte… urât.

Evident, părinții lui sunt cei care au o inimă urâtă pentru că au fost în stare de o asemenea monstruozitate. Dar în ciuda abandonului suferit, Jono și-a croit propria cale în viață, ajutându-i în prezent pe copiii care suferă de aceeași condiție ca a lui, astfel încât toți să poată duce o viață fericită și normală.

Jono suferă de „Sindromul Treacher Collins”, și și-a petrecut 30 de ani din viață arătând așa:

Această condiție l-a făcut pe Jono să sufere profund toată viața, din cauza deformărilor sale faciale, dar totodată, acest sindrom a fost și puterea sa. El nu numai că și-a trăit propria viață căutând o cale de a triumfa, dar a sfârșit prin a ajuta alți copii cu aceeași problemă să învețe să se accepte pe ei înșiși și diferențele lor.

Povestea lui Jono te va lăsa cu gura căscată!

Jono s-a născut cu această boală și din cauza ei, oasele faciale i-au fost afectate, suferind deformări severe. Aspectul lui s-a deformat, totodată. Dar în ciuda problemelor sale, el și-a menținut o atitudine pozitivă pe durata întregii vieți.

Părinții lui l-au părăsit doar la câteva ore de la naștere, motivul fiind faptul că era urât! Au spus că fiul lor este prea urât ca să te poți uita la el!

Jean Lancaster a fost femeia care l-a salvat pe Jono de la o copilărie crudă, aceea de orfan. Ea l-a adoptat pe băiat și i-a oferit o viață normală, pe care toată lumea o merită. Cu toate acestea, problemele nu au încetat.

Ori de câte ori Jono mergea la școală, profesorii și ceilalți elevi evitau să se uite la el. Unii dintre copii spuneau că oricine se apropie de Jono va sfârși prin a arăta la fel ca el. Dar Jono s-a ridicat deasupra tuturor acestor probleme și a ajuns să facă ceva incredibil.

Și-a găsit, mai întâi, un loc de muncă într-un bar, ajutat de un prieten. E foarte dificil să găsești un job atunci când suferi de o condiție atât de nefastă. Ulterior, și-a dat seama că doar o atitudine pozitivă îl poate ajuta să triumfe în viață.

Mai târziu, a obținut o diplomă în științele sportive și și-a găsit un loc de muncă într-o sală de sport. Ulterior, a început să lucreze într-o sală de gimnastică, fiind instructor de fitness. Astfel, a obținut încurajări și încrederea de care avea nevoie pentru a se ridica mai sus în viață.

Jono a reușit să-și găsească și dragostea vieții sale, între timp – pe Laura Richardson, iar asta chiar la sala de fitness la care lucra. La acel moment, Laura avea 20 de ani. Pentru ea, fața lui Jono nu contează. Ea a reușit să vadă ceva mai mult în el decât un chip deformat.

În prezent, Jono lucrează ca profesor motivațional pentru alți copii care suferă de aceeași condiție ca a sa. Jono călătorește acum în multe locuri din lume, pentru a-i inspira pe copiii care suferă de „Sindromul Treacher Collins” să lupte cu boala lor. Povestea lui îi inspiră și mulți copii își doresc să-i calce pe urme. 

În ciuda abandonului, Jono a reușit să-și construiască o viață care inspiră alte milioane de vieți mai mici!

CITEȘTE URMĂTORUL ARTICOL

Un fost om de afaceri în vârstă de 73 de ani a renunțat la viața sa pentru a se muta pe o insulă pustie! Motivul este uluitor!

Ai simțit vreodată că viața ta ar fi mult mai bună dacă te-ai muta pe o insulă pustie, doar cu un câine ca animal de companie? Și noi! Dar spre deosebire de alții, noi nu avem atât de mult curaj în a ne părăsi viețile pe care abia încercăm să le construim. Nu avem curajul să dăm totul pentru nimic.

Cu toate acestea, există un bărbat – mai degrabă un bătrân – care a avut îndrăzneala de a face cea mai mare schimbare din viața sa!

David Glasheen, în vârstă de 73 de ani, s-a decis să se mute, în 1977, pe o insulă pustie, și a declarat că niciodată nu a fost mai fericit de atunci. 

David s-a mutat pe Insula Restoration, un teren mic din Estul Australiei de Nord-Est, după ce și-a pierdut averea de peste 1 milion de lire sterline, la cursul burselor din 1987. Se pare că acesta a fost un motiv suficient de bun pentru a-l îndemna să lase la o parte viața chinuită de adult și să se mute pe o insulă pustie.

Fostul om de afaceri și magnat al unei proprietăți în valoare de aproximativ 28,4 milioane de dolari era extrem de bogat pentru a-și putea imagina o viață în sălbăticie.Cu toate acestea, lucrurile s-au schimbat radical atunci când destinul sau ghinionul i-a smuls din mână toți banii adunați cu sudoarea frunții.

David este acum auto-suficient pe insula sa, unde locuiește pe o barcă, împreună cu câinele său dingo, pe nume Polly. 

La cea de-a 20-a aniversare a mutării sale, David a spus:

„Vreau să mor aici – unde altundeva aș putea fi eu? Acesta este Raiul meu pe pământ. Când am venit aici, eram sătul de bani. Banii îi fac pe oameni să se îmbolnăvească, și tot din cauza lor, căsnicia mea s-a destrămat. Așa că am decis să las totul baltă și să mă mut aici.

Dar fiind singur aici, pierzi conversațiile inteligente și contactul fizic cu alte persoane. Mi-ar plăcea să găsesc un partener care să vrea să trăască aici cu mine, sau câteva doamne care doresc să vină și să mă viziteze de câteva ori pe an. 

Partea mea preferată în a locui pe această insulă este pacea și natura înconjurătoare – e un loc frumos, într-o zonă îndepărtată a țării, despre care majoritatea oamenilor nu știu. Pur și simplu îl ador.

Elementele și fauna sălbatică sunt periculoase – dacă ai belele aici, ești aproape mort. Crocodilii din apa sărată sunt animale frumoase, dar periculoase. Și totuși, le iubesc. 

Nu există nici o rutină aici, dar exact asta îmi place – fiecare zi este diferită. Fac ceea ce vreau, nu ceea ce trebuie să fac!”.

David, care s-a născut în Sydney, din părinți irlandezi, a avut propria companie de exploatare a aurului în Papua Noua Guinee, înainte de a fi lovit de prăbușirea financiară globală.

La scurt timp după ce soția sa l-a părăsit, David a fost inspirat de o nouă iubită care i-a vorbit despre dorința de a trăi pe o insulă deșartă. Așadar, el a început să facă cercetări.

Dacă te gândești acum că nu vei putea renunța niciodată la toate lucrurile materiale pe care le ai pentru a trăi pe o insulă pustie, dă-mi voie să-ți spun că datorită unui generator și a panourilor solare, David poate folosi Internetul. Îi place în mod deosebit să vizioneze filme și emisiunea Britain s Got Talent, pe YouTube.

Merge la Cairns o dată pe an pentru a-și cumpăra lucruri esențiale, cum ar fi orezul și uleiul de gătit, dar și pentru a se trata cu niște dulciuri, cum ar fi batoanele Mars.

De asemenea, are un „sistem de servire” pentru persoanele care vizitează insula, adică le oferă ocazional băutură. El a făcut-o.

David a spus:

„Obișnuiam să-i fac pe exploratori să vină mai regulat, dar asta a scăzut acum. Aici sunt șerpi, păianjeni și crocodili, dar este mai sigur decât în ​​multe alte părți ale lumii, mai ales când auzi despre atacuri teroriste. Am mult respect față de pământ – mă bucur că nu am decis să dezvoltăm insula, pentru că am fi distrus-o”.