close

Biletul de adio al bătrânei le-a făcut pe infirmiere să lăcrimeze…tu ai judeca-o?

img_2453-1

Într-un azil de bătrâni din străinătate, infirmierele au descoperit un bilet în camera uneia dintre femeile care se stinsese din viaţă. Nimeni nu o suportă pe bătrânică. Personalul se purta urât cu ea pentru că femeia era necomunicativa, iar atunci când spunea ceva era acră.

old-woman41

După ce au citit rândurile de mai jos, toţi i-au plâns moartea: „Ce vedeţi, surorilor? Ce vedeţi? La ce vă gândiţi când mă priviţi? O bătrânică acră, uşor senilă, cu obiceiuri ciudate, cu ochi melancolici, cu o privire pierdută. Haideţi, faceţi un mic efort. Vedeţi cumva o bătrânică pe care nu ştiţi cum să o abordaţi, care face ce vreţi voi împotriva voinţei mele? Asta credeţi? Asta vedeţi?

 

Dacă e aşa, deschideţi ochii, surorilor, pentru că cea pe care o vedeţi nu sunt eu. O să vă spun cine sunt. Sunt o fetiţă de 10 ani, care are părinţi şi fraţi ce mă iubesc. Sunt o tânără de 16 ani, cu picioarele făcute aripi, visând că o să îmi găsesc prinţul. Sunt o mireasă de 20 de ani şi tocmai îi promit iubire veşnică soţului meu. Sunt o femeie de 30 de ani şi îi învăţ pe copiii mei relele de care trebuie să se ferească în viaţă. Sunt o femeie de 40 de ani, iar copiii mei sunt deja adolescenţi. Sunt o femeie de 50 de ani, iar copiii mei sunt deja mari, dar nu mai sunt acasă. La 60 de ani, în poala mea stau din nou bebeluşii: sunt nepoţii mei. La 70 de ani văd nori negri: soţul meu nu mai este şi pe mine mă cuprinde teroarea. Copiii mei sunt deja departe, au şi ei copii mari şi nu îi judec pentru că au uitat de mine. Acum sunt doar o bătrână: nu mai sunt nici fetiţa, nici o adolescentă îndrăgostită, nici soţie, nici mama, nici bunica.

Citește și:   Am furat de la o bătrână, recunosc!

 

Ce dura e natura! Bătrâneţea e o batjocură la adresa fiinţei umane şi transformă oamenii în nişte alienaţi. Corpul ne părăseşte, forţa dispare, iar acolo unde avem o inimă apare o piatră. Cu toate astea, toate babele astea de care aveţi grijă păstrează naivitatea. Inima acestor babe zâmbeşte din când în când, chiar în acele momente când vă certaţi cu ele. Babele astea văd în voi nişte copile şi vă înţeleg perfect. Amintiţi-vă de cuvintele astea nu ca să îmi ridicaţi o statuie sau să mă plângeţi pentru că nu mai sunt acum, ci ca să vedeţi sufletul din spatele mâinilor tremurânde, a pielii tăbăcite de soartă. V-am iubit ca pe copiii mei!”, s-a semnat bătrâna.

Leave a Response